În meşteşugurile şi arta textilă tradiţională, materialele folosite erau întotdeauna naturale şi prelucrate în gospodării; de la materia primă luată de la animale sau din câmp şi foarte rar cumpărate. Cele mai des folosite erau: lâna, părul de capră, cânepa şi inul, mătasea şi bumbacul, cărora li se adaugă firul metalic.

Volumul de muncă era considerabil, având în vedere mijloacele precare de prelucrare şi necesitatea uneltelor care se făceau de multe ori tot în casă sau în ateliere specializate.

Una dinte ocupaţiile specifice până la începutul secolului al XIX-lea era vopsitul cu coloranţi vegetali, pentru obţinerea unor culori şi nuanţe variate ale fibrelor naturale, necesare la decorarea pieselor textile, atât de port, cât şi de interior sau transport. În toate acestea predomină modele geometrice şi armonii cromatice simple, de multe ori bazate pe culorile naturale ale materialului de lucru: alb, negru, brun, cenuşiu